"Esti doar un muritor, Esti doar o stea ce moare, Un punct stralucitor Ce se topeste-n zare... Pieri singur, dar cu tine Si-ntreaga galaxie, Iar lumea din ruine In veci n-o sa re-nvie" ("Esti "Esti doar un muritor,
Esti doar o stea ce moare,
Un punct stralucitor
Ce se topeste-n zare...
Pieri singur, dar cu tine
Si-ntreaga galaxie,
Iar lumea din ruine
In veci n-o sa re-nvie"
("Esti doar o stea", de Maria Cohut.)
Paseste timida. Intinde cartea cu stangacie. Este emotionata, insa zambeste. Maria Cohut este autoarea cartii "Esti doar o stea", aparuta la Editura Pro Transilvania din Bucuresti. Are 15 ani si este eleva in clasa a IX-a la Liceul Sfantul Sava din Bucuresti. Inca din clasa a III-a a inceput sa scrie poezii si povesti. Ii placea foarte mult sa citeasca, avea o imaginatie bogata si acest lucru a determinat-o sa-si astearna pe hartie ceea ce vede, ce simte, ce aude. "Imi place viata de zi cu zi, nu cred in rutina, nici o zi nu seamana cu alta. Tocmai de aceea imi place sa traiesc fiecare zi cu intensitate. Pentru ca fiecare zi imi e muza, imi e gand. Nu imi este greu sa scriu. Scriu oricand simt ca pot. Vine usor inspiratia", spune Maria. A obtinut premiul "Prima verba", la concursul "Tinere Condeie" pentru volumul "Esti doar o stea". Bunica i-a fost un ghid, iar cartea este scrisa in memoria ei. Gandul la bunica o face pe Maria si mai emotionata. Isi strange mainile, vocea ii tremura, dar vorbeste cu multa mandrie despre bunica ei. Lacrimile stau sa cada in coltul ochilor, dar nu le lasa, pentru ca "bunica vrea sa o vada de-acolo, din cer, puternica si vesela". "Toate poeziile imi sunt dragi, dar cea mai apropiata sufletului meu este "Esti doar o stea", poezia care poarta titlul cartii mele. Am scris-o intr-un moment marcant din viata mea. Mi-a murit bunica. Ce draga imi era! Mi-a fost a do
