Basculantele claxoneaza isteric, tragind brazda adinca in Piata Universitatii. De pe cocoasa lor, personaje abrutizate rotesc amenintator lanturi, bite si topoare. Priviri agere, de vulturi flaminzi, se intersecteaza complice cu altele incetosate de alcool.
Uruitul basculantelor nu poate acoperi strigatele precupetelor de pe trotuar: "Moarte intelectualilor!", "Asa, mama, faceti ordine!", "Omoriti-i pe studenti!", "Va iu-bim! Va iu-bim!"...
In semn de recunostinta, spre brutele in salopete cenusii zboara piini, parizer, brinza, stavrizi, salam. O femeie intre doua virste, bine smacuita, varsa siroaie de lacrimi, intr-un potop de vaicareli: "Vai de mine, n-am avut timp sa trec pe la Alimentara... Aveti cumva un salam in plus?". Ar pleca sa cumpere de la Coltea, dar i-e teama ca se va intoarce prea tirziu.
Cineva se indura sa-i vinda un calup de salam. Nu conteaza cit face, cucoana ii da un teanc de Balcesti, citeva sute de lei. Instantaneu, salamul zboara spre o basculanta care tocmai se indeparta huruind. Femeia e, in sfirsit, fericita: si-a facut "datoria".
Dar ce se intimpla? Un taifun mineresc, pornit dinspre Inter, ameninta sa mature totul in cale. In fata la Arhitectura, un tinar isi apara fata cu miinile: "Nu dati, nu sint student! Lucrez la IMGB...". Inchizitorii il cauta in buzunarul de la spate: "A mintit, are carnet cu note!". O bita fringe rezistenta nefericitului. Inca un pumn in stomac, si acesta se face covrig.
Nu mai are putere nici sa plinga ori sa strige dupa ajutor. Prabusit pe caldarim, devine o masa amorfa sub bocancii care nu inceteaza sa-l macelareasca.
Femeia cu salamul e in extaz: "Asa, copiii mei! Dati-i in cap, ca mai misca!". Se strecoara printre "copiii ei", apropiindu-se de locul macelului. Simte miros de singe: "Omoriti-l! Scoteti-i ochiiiii!". E la doi pasi de tinarul inti
