Sarmaua este cel mai echilibrat aliment. Nu pestele, nu marul, nu apa ne-nceputa, ci sarmaua bine facuta. Echilibrat, in nutritie, orice bufetiera poate sa-ti spuna ce inseamna: sa contina, in Sarmaua este cel mai echilibrat aliment. Nu pestele, nu marul, nu apa ne-nceputa, ci sarmaua bine facuta. Echilibrat, in nutritie, orice bufetiera poate sa-ti spuna ce inseamna: sa contina, in proportii bine stabilite, proteine, grasimi, carbohidrati, vitamine si fibre. Pai, asta e sarmaua, de dulce, in foaie de varza. Are proteine? Are, ca doar porcul nu e planta. Grasimi? Altfel, nu ar avea nici un gust, am pune in farfurie cartoane cu smantana. Carbohidratii se infig ca obuzele in masa de carne, o data ce aceasta este amestecata, bine-bine, cu orez. Plus painea, care la marile restaurante e din partea casei. Vitaminele sosesc la locul festinului o data cu fibrele alimentare ce intaresc carcasa din varza murata. Tragem linie, adunam, si iata ca ne iese un rezultat rotund, fara rest! Si atunci de ce sunt pline spitalele dupa fiecare sarbatoare, cu victimele perfidelor sarmale? Nimeni n-a cazut la pat si nici n-a pierdut vreun colecist, lovit de o coada de merluciu, dar munti intregi s-au transformat in bicarbonat ca sa astupe craterele deschise in stomace, de sarmale. Raspunsul e simplu: merluciul n-are savoare, dupa un rasol te dor falcile, sarmale poti manca toata noaptea. Singura, sarmaua e medicament. In grup, devine otravitoare pentru silueta ori esofag. In aceasta cheie ar trebui citit si hamburgerul, sarmaua americanului care nu stie ce-i bun. Lipsa de moderatie face mai mult rau pentru sanatate decat fast-food-ul. Regimurile exotice, numai cu fructe, numai cu varza, numai cu carne sunt un chin si nici prea sanatoase nu par a fi. Mai bine o sarma dimineata, la pranz si seara.