Discursuri tovarasesti, constructive si omagiale, remarci sceptice ale diversilor comentatori politici, glume „camaraderesti“ - acestea erau elementele care caracterizau atmosfera din primele ore ale Congresului PSD, la care urma sa se decida viitorul doctrinar al celui mai important partid politic din România postdecembrista. Nimic din ceea ce se intimpla in Sala Palatului nu anticipa povestea cu final neasteptat care avea sa se incheie tirziu in noapte, in jurul orei 4.00. Dincolo de gafa remarcabila de a-i da cuvintul „tovarasului“ Adrian Nastase, explicabila totusi prin credinta curata a presedintelui Ion Iliescu in idealurile „comunismului cu fata umana“, aerul respirat de participantii la congres amintea de cel care invaluia sedintele fostului comitet central, inflacarat din cind in cind de luari de cuvint entuziaste si unificatoare, care laudau candidatul unic, singurul garant al indestructibilitatii partidului. Insusi Ion Iliescu afisa imaginea unui activist sigur pe sine si, mai ales, pe victorie: „Sint constient atit de responsabilitatile pe care mi le asum, cit si de riscurile care deriva din pozitia pe care o voi ocupa in partid“. Nu lipsea nici aspectul moralizator, caracteristic oricarei cuvintari a fostilor secretari generali ai CC al PCR: „Am convingerea ca pot fi un factor de coagulare in partid, asa cum cred ca am autoritatea sa cer moralitate in actiunea politica tuturor membrilor partidului, indiferent de pozitia pe care o ocupa“. Culoarele negocierilor Un ochi atent ar fi putut observa insa ca, in antiteza cu festivismul din sala, pe holuri situatia incepea sa se anime: dincolo de susotelile legate de cine ar putea sa iasa presedinte, se puteau auzi chiar bancuri cu cei doi lideri ai partidului, Ion Iliescu si Adrian Nastase. De altfel, noua situatie a fost oficializata de la tribuna de cel mai loial om al senatorului Iliescu, fostul purtator de