Ma tot obsedeaza patru localitati din patru poeme ale lui Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea, La Cozia. Mormintele. La Dragasani, Rasaritul lunei. La Tismana si Adio. La Targoviste. Nu stiu de ce, de la un timp adnotez titlurile celebrelor poezii invatate in anii de liceu astfel: Umbra lui Nicolae. La Scornicesti, Mormintele. La Ghencea, Rasaritul lunii. La Bucuresti si Adio. La Targoviste.

Nu stiu e un fel de a spune, fiindca stiu. Banuiam, iar acum mi se confirma. Aceiasi cei mai infocati anticeausisti, azi sunt cei mai clementi. Complotistii isi fac mea culpa, extremistii ii deplang moartea, victimele isi preamaresc calaii, huliti sunt aclamati, abandonurile "iepocii" sunt repuse pe tapet ...

Asa am fost noi, romanii, din cele mai vechi timpuri: milosi si iertatori. Am ucis ca sa avem ce jeli, am distrus ca sa avem ce regreta, am suferit ca trebuia s-o faca in aceasta parte de Europa si pe-asta cineva. Ma tot obsedeaza patru localitati din patru poeme ale lui Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea, La Cozia. Mormintele. La Dragasani, Rasaritul lunei. La Tismana si Adio. La Targoviste. Nu stiu de ce, de la un timp adnotez titlurile celebrelor poezii invatate in anii de liceu astfel: Umbra lui Nicolae. La Scornicesti, Mormintele. La Ghencea, Rasaritul lunii. La Bucuresti si Adio. La Targoviste.

Nu stiu e un fel de a spune, fiindca stiu. Banuiam, iar acum mi se confirma. Aceiasi cei mai infocati anticeausisti, azi sunt cei mai clementi. Complotistii isi fac mea culpa, extremistii ii deplang moartea, victimele isi preamaresc calaii, huliti sunt aclamati, abandonurile "iepocii" sunt repuse pe tapet ...

Asa am fost noi, romanii, din cele mai vechi timpuri: milosi si iertatori. Am ucis ca sa avem ce jeli, am distrus ca sa avem ce regreta, am suferit ca trebuia s-o faca in aceasta parte de Europa si pe-asta cineva.