Principalele izvoare care ni-l prezintă pe Iisus din Nazaret sunt cele patru evanghelii din Noul Testament. Acestea arată caracterul suprem al Mântuitorului, dar nu amintesc nimic de trăsăturile sale fizice. De-a lungul secolelor, creştinii

s-au întrebat ce înfăţişare avea Fiul lui Dumnezeu? Portretul său fizic este încă o enigmă.

Cartea Sfântă, descriindu-l pe Iisus, ne spune că "toţi cei ce

M-au văzut, M-au urât" (Psalmi), lăsându-ne să înţelegem că înfăţişarea sa nu era una pe gustul oamenilor. Profetul Iisaia îl descrie pe Iisus în linii la fel de închise: "n-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă". Acesta a fost modul în care l-au văzut doar duşmanii săi, capii religioşi ai fariseilor şi saducheilor, sau trăsăturile reieşeau din modestia sa? Mulţi istorici timpurii subscriu la acest punct de vedere. Tertulian spune că: "Iisus era mic de statură şi neproporţionat, ca o stârpitură, singura frumuseţe fiind numai în sufletul Său şi viaţa Lui". La fel

L-au prezentat şi primii zugravi creştini. Într-o icoană păstrată în capela catacombei Sfânta Domitila (Italia), Iisus apare ca având faţa ovală, barba scurtă şi rară, ascuţită în partea de jos, părul ondulat căzut pe umeri, cu cărare pe mijloc, expresie gravă şi puţin melancolică. Este chipul tradiţional atribuit lui Iisus în iconografia creştină.

Giulgiul controversat

Alţi istorici l-au prezentat ca pe un om deosebit de frumos. Istoricul bizantin Nichifor îl aseamănă pe Iisus cu Fecioara Maria: "frumos, cu părul de culoare deschisă şi puţin ondulat, sprâncene negre şi faţa ovală, în nuanţă gălbuie – brună, ochi luminoşi, înalt şi cu statura puţin curbată