"Doftoru da suflete"

Ion Cocicodariu (48 de ani)

"Parintele cred c-o vint in sat la noi acu vreo zece ani, da parca-l stim de cand lumea. N-o vrut sa spuna nimic despre el, niciodata. Bag sama ca nu-i nici fudul, nici gura bogata. Tace si face. Da-i harnic si la suflet, si la treaba! O adus buldozeru si-o sapat bisericuta roata, da ziceai ca pluteste, si-o turnat beton da jur imprejur! Asa o salvat-o, saracuta, ca putea sa se rastoarne. O grijeste ca p-o mireasa si nime nu i-o zas "multamesc"... Tot mai vor unii sa-l rameze afara, ca gasesti rai peste tat locul! La noi or mai aparut din astia, pocaiti, iehoviti, Dumniezau ii stie, da-s putini. Ei il hulesc pa nedrept. Numa ce-l vad cum sta pa banca, in curte, langa biserica. Voroveste cu fiecare in parte, sfatuieste. Are multa si mare rabdare! Parca te alina doar cu vorba, asa-i da bland si bun. Noi chiar ii spunem "doftoru da suflete"... Si sa roaga pentru tati. Are spor la Dumniezau! Daca nu era asa, nu-l asculta nime. Vin la el cate 20 da masini, ba da la Brasov, ba da la Fagaras, ori din Bacau si Galati, basca ai nostri, din sat. O sangura data o fost si la mine acasa, cand i-am trimas vorba ca-s cam bolnav. Mi-o citit ceva din cele sfinte si o facut o fistanie, da mirosea a tamaie si-n ograda, si-n sura, ca-n altar. Am vrut sa-l platesc si n-o primit nimica. Mi-o zas doar: "Lasa, frate, roaga-te la Al da Sus, ca sa te faci bine!". A doua zi m-am scoborat din pat si am taiat lemne pentru foc... Rar om!"

Ioan Gavrila (56 de ani)

"Apai preotu nost, cand ne binecuvanta,

sa-ntrece cu gluma, da dragu lui Dumniezau!"

Ioan Gavrila "Am 56 da ani, is da loc din Valea Mare, da io n-am vazut in viata me asa un popa... Cand o spus cuiva ceva, ase o fost! Sa roaga pantru fiestecare din orice pricina, da parca toti i-am fi surori si frati. Ne indeamna sa