Dosarul “Flota” nu a reuşit să fie o piatră de moară pentru omul poli-tic Traian Băsescu, deşi asta fusese menirea fabri-cării lui. Punctul critic al perceperii sale de către electorat a fost depăşit, dar gestionarea sa, pentru viitor, cu superficialitate, poate să aibă încă efecte negative greu de anticipat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat cu o săptămână pronunţarea asupra excepţiilor ridicate, din oficiu şi de către părţi, cu privire la regularitatea şi legalitatea actului de sesizare. Este un moment foarte important, reglementat în procedura penală să aibă loc “la prima înfăţişare”, deci înainte de a se în-cepe cercetarea judecătorească. “Când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit ac-tul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.”

Ineditul situaţiei este dat de împrejurarea că, în intervalul dintre momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu şi prima înfă-ţişare la instanţa de fond, unul dintre inculpaţi a devenit Preşedintele României. Ori, în art. 84 alin. 2 din Constituţia României, astfel cum a fost revizuită în anul 2003, se arată că “Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile art. 72 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.” Vechea Constituţie instituise o imunitate mult mai largă pentru parlamentari şi Preşedin-te. Practic, îi apăra de răspundere penală şi con-travenţională, ei nepu-tând fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimi-şi în judecată decât cu în-cuviinţarea Camerei din care făceau parte, sau ho-tărâtă în şedinţă comună dacă era vorba de Preşe-dinte, dar şi atunci numai pentru înaltă tră-dare.

Din 2003, imunitatea a fost mult redusă, deputaţii şi senatorii – la fel ca Preşedintele – fiind apăraţi de răspundere juridică doar