În toamna anului 1984 a început o a doua etapă în cariera de jucător a lui Bölöni. Mai scurtă, dar şi mai intensă. Bölöni, aşa cum anticipau cei care l-au vrut la Steaua, a devenit creierul acestei echipe. A dăruit şi aici din capacitatea lui de mobilizare, din ambiţia nemăsurată…
La finalul sezonului 1984-1985 Bölöni a cucerit, alături de colegii de la Steaua, primul titlu din carieră. În toamnă, echipa bucureşteană, a pornit în cursa care avea să o ducă la câştigarea Cupa Campionilor Europeni. Să ne-o aducem aminte: Vejle BK – Steaua 1 – 1, Steaua – Vejle BK 4 – 1, Honvéd – Steaua 1 – 0, Steaua – Honvéd 4 – 1, Steaua – Kuusysi Lahti 0 – 0, Kuusysi Lahti – Steaua 0 – 1, Anderlecht – Steaua 1 – 0, Steaua – Andrelecht 3-0, cu final de drum la Sevilla, miercuri, 7 mai 1986, Steaua – FC Barcelona 0 – 0 (0 – 0), 0 – 0, 2 – 0 (11m). Lăcătuş şi Balint au marcat iar Duckadam i-a oprit pe Alexanco, Pedrazza, Pichi Alonso şi Marcos. De la campioana Europei au ratat Majearu şi Bölöni.
Steaua a jucat cu: Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bărbulescu – Bălan (73 Iordănescu), Balint, Bölöni, Majearu – Lăcătuş, Piţurcă (112 Radu II). Antrenor: Emerich Jenei.
Bölöni a marcat un gol, în partida Steaua – Vejle BK 4 – 1 şi a jucat titular până la fluierul final, în toate meciurile. Acasă, la Târgu Mureş, au fost din nou motive de mândrie.
Legat de acea lovitură de la 11 metri din finala cu FC Barcelona, ratată de Bölöni, fostul lui coleg de la ASA, portarul Sólyom Csaba, a povestit un amănunt: “În perioada cât am fost coechipieri, Loţi rămânea, de multe ori, după antrenamente, să repete lovituri libere, cornere sau lovituri de la 11 metri. Dădea bine, doar că uneori trăgea la semiînălţime. Îi spuneam întotdeauna să dea în colţul din stânga portarului, pe jos, pentru că acolo nu o mai poate apăra. În finală nu a tras aşa”.
Ratarea lui Bölöni a răm
