Principala cauza a haosului ce domneste in piete este dezinteresul alesilor locali si ineficienta administrarii pietelor de catre firme private. Exemplul edificator este Piata Mihai Viteazu, situata in buricul targului, epicentru al mizeriei, dezordinii si manelismului. APO reprezinta o parte din fosta directie comunista de comert judetean, alaturi de societatile Alimentara si Metalochimice.
Daca, in ultimele doua cazuri, interesele s-au invartit in jurul spatiilor comerciale detinute de acestea, care intr-un final, au fost impartite frateste, APO a reprezentat monopolul pe pietele clujenilor. De aici si nevoia de a controla societatea.
APO s-a infiintat in 199 In prezent, pachetul majoritar de actiuni este controlat de catre Pachetul de Actiuni al Salariatilor (PAS), care detine peste 70%. Pana in 1998, pietele au fost administrate de Primarie, pentru ca, in cursul aceluiasi an, APO si executivul local sa semneze un contract de asociere, fara sa se puna problema vreunei licitatii. Din
Consiliul de Administratie al APO faceau parte consilieri locali din partea PNL, intre care trebuie remarcat arhitectul (!) Romulus Zamfir, respectiv Mircea Gavrila din partea PNTCD. Consilierii detineau si actiuni la APO. In lipsa unei legislatii privind incompatibilitatile, prezenta celor trei politicieni la luarea deciziei privind contractul APO a fost legala.
Relatia nepotrivita dintre Primarie si APO nu era la primul episod. Conform datelor oficiale, in 1994, CL a aprobat concesionarea prin incredintare directa (fara licitatie) catre APO a unei suprafete de 5980 de mp pe str. Ion Mester in cartierul Manastur, pentru realizarea unei piete agroalimentare.
Monopol cu acte in regula
Incheiat pe zece ani, contractul de asociere consfintea monopolul A
