Sarbatoarea Invierii Domnului, parte a marelui ciclu de sarbatori de primavara, insemna pentru maramuresenii traditionalisti cea mai importanta zi a primaverii, in care se amestecau rituri crestine adaptate locului, cu stravechi urme de rit pagan.
In Maramures, ciclul sarbatorilor apropiate Pastelui incepe pe 23 aprilie, o data cu ziua Sfantului Mucenic Gheorghe (Sangeorzul). In acea zi, fetele si feciorii se uda reciproc cu apa (stravechi rit pagan, semnificand fertilitatea). Tot atunci se scot oile "in hotar" (in afara satului) si se asociaza stanele.
Apoi, la inceput de mai, are loc sarbatoarea populara "Ruptu sterpelor", dupa care stanele suie la munte.
Cu o saptamana inainte de Inviere, in Duminica Floriilor, in fiecare casa se pregatesc mai multe paini impodobite cu flori de aluat, mancate apoi de intreaga familie (in credinta ca pe lumea cealalta vor fi impreuna).
Tot in acea zi se da de pomana saracilor si la biserica se duce prescura si ramuri de loza sau salcie ("matisoare"), care, dupa binecuvantarea preotului, se pun la streasina casei sau a grajdului (pentru protectia oamenilor si vitelor). Daca pe timp de vara este grindina sau furtuna, acele "matisoare" se pun in foc, in credinta superstitioasa ca vremea se va imblanzi.
Rituri si superstitii
Pe vremuri, in Joia Mare, dupa iesirea de la biserica, copiii dadeau cu pietre in casele evreiesti (pentru ca "evreii l-au rastignit pe Iisus"). Oamenii batrani si evlaviosi tineau post negru (se mai practica si azi), de joi si pana duminica.
In Vinerea Mare se vopseau ouale (cu coji de ceapa) in culoarea rosie, simbol al sangelui varsat de Hristos, iar sambata se pomeneau mortii, se mergea la cimitir si se faceau pomeni de sufletul raposatilor.
