- Diverse - nr. 81 / 26 Aprilie, 2005 De ani buni exista printre noi tineri care, din pacate, in ciuda stradaniilor lor, ca si ale acelora care sunt dispusi sa le intinda o mana de ajutor, sunt catalogati ca niste neadaptabili. Este vorba de aceia care, crescuti pe la casele de copii si implinind varsta de 18 ani, au fost nevoiti sa paraseasca aceste institutii in care au crescut si s-au format, case care le-au asigurat, din frageda pruncie si pana la majorat, un acoperis deasupra capului, hrana si imbracaminte, educatie si instruire, atata cata s-a putut si cata au acceptat ei insisi. Din fericire acest sistem de ocrotire a copilului este inlocuit, tot mai mult si cu rezultate bune, de unul in care copilul sa creasca in conditii cat mai apropiate de cele ale unei familii, respectiv ei sa fie incredintati unor asistenti maternali, daca nu cumva sunt infiati. Din pacate, atunci cand ajung la majorat, desi au fost stradanii ca acesti copii sa poata fi integrati in societate, se pare ca impactul pentru ei este unul deosebit de dur, multi dintre ei fiind pur si simplu derutati, ajungand se nu mai aiba un acoperis deasupra capului, hala duiesc pe strazi, unii se inhaiteaza cu diversi infractori, cu alte cuvinte societate nu le poate asigura, pe mai departe, ocrotirea de care s-au bucurat in adolescenta. De aici imposibilitatea multora dintre ei de a se adapta, intrarea lor in anturaje dubioase, si, ce este mai greu de explicat, nu-si gasesc un loc de munca. In urma cu cativa, un reputat specialist in domeniu, care coordona un asemenea Centru, imi relata faptul ca, desi se depun eforturi pentru ca acesti copii, din Casele de copii, la majorat, cand trebuie sa paraseasca aceste institutii, sa poata sa se integreze in societate, incepand cu gasirea, in primul rand, a unui loc de munca, se dovedesc reticenti, ba chiar refractari fata de mediile in care patrund. Chiar