Romania a trait si pana acum mult peste plapuma proprie, prin importuri finantate pe seama reindatorarii externe. Din acest an, desi germenii situatiei au aparut de anul trecut, s-a depasit insa orice limita.
A fost deajuns ca mai multe fonduri din strainatate care nu creeaza datorie externa sa intre in tara, si Romania s-a ametit completamente, pierzandu-si mental si chiar si practic drumul si cararea.
Comportamentul oamenilor, dar si al autoritatilor, s-a modificat de parca penuria de resurse, care a caracterizat tranzitia, a luat definitiv sfarsit.
Profitorii si impiciorogatii tranzitiei s-au repezit hulpav pe banii trimisi acasa de saracii Romaniei, plecati in bejenie prin alte tari in cautare de locuri de munca, si au transformat rapid acesti bani in dotari extravagante ale vilelor personale, in limuzine si ambarcatiuni de lux, toate bineinteles din import.
O batalie surda, dar necrutatoare se desfasoara pe banii care vin din partea Uniunii Euroepne, insa mijlocul de a-i folosi este comun: importul. Investitiile straine, care descopera Eldorado al Romaniei subretribuite salarial, dezvolta afaceri cu aprovizionare bineinteles din import.
Toate acestea palesc pur si simplu in fata atitudinilor si politicilor promovate de autoritatile publice. Guvernul savureaza chiar cu mandrie deliciul obtinerii facile de crestere economica din importuri. Creditele in lei sau mai ales in valuta pentru importuri rad tot. Oricum, creditul in economii se bazeaza pe importuri si mizeaza pe cresterea acestora.
Exporturile, nu demult constientizate ca un adevarat motor al unei cresteri economice sanatoase, sunt aproape abandonate ca preocupare si factor de sprijin. Deficitul de cont curent se casca amenintator. Nimeni nu-l vede sau, daca il vede, nu-l ia in seama. Este acoperit de banii de la romanii care lucreaza
