- Diverse - nr. 81 / 26 Aprilie, 2005 In revista "Tribuna" nr. 234/1892, Elie Miron Cristea a semnat un articol cu un titlu polemic, pentru a atrage atentia cititorului, "Sub semnul crestinismului prigonit de maghiari". Tanarul aparator al credintei ortodoxe romanesti protesteaza impotriva prefectului maghiar, Kemény, care a dispus, la cererea baronesei Kemény, de fapt sotia sa, mutarea unei cruci ridicate de romanii din comuna Ieci, judetul Mures, in alt loc mai retras. Crucea a fost inaltata de nevoiasii romani pe locul unui sas luteran, pe nume Zinz, cu asentimentul acestuia. Hotararea a ramas nestramutata. Insusi sasul Zinz a manifestat un spirit de toleranta, in chiar fata trufasei baronese: "D-apoi, Maria voastra, toti suntem crestini si ne inchinam la acelasi Hristos; de ce sa ne impiedicam de acea cruce romaneasca?". Comentariul viitorului ierarh este de limpezimea Vaii Toplitei si de taria Muntilor Calimani: "Sunt grele piedicile ce ni se pun si ilegale armele celor cu care ne luptam, dar nu abdicam, caci libertatea este de la Dumnezeu si cel ce lupta pentru libertate, se lupta pentru Dumnezeu". Mai citam un pasaj, memento pentru cei de astazi: "Si de-ar fi greutatile ce le intampinam inzecite, nu vom dispera, ci vom sustine lupta pana la sfarsit, caci, atunci cand vom sta fata in cer cu Domnul Sfant, voim sa putem rasunde: «O, Doamne, in lume cat am stat, / Tie ti-am ridicat cruci, / Pe tine te-am reprezentat.»". Un alt caz de relevanta semnificatie s-a petrecut in anul 1908. Autoritatile nu voiau sa recunoasca si sa accepte dreptul romanilor de a-si ridica o biserica. Cu un an inainte, protopopul Vasile Balan cerea ajutor celor de la Centru: "Sustinerea, mai bine zis ridicarea parohiei noastre Jad (din protopopiatul Bistrita - n.n.), este o necesitate atat din punct de vedere al ortodoxismului, cat si din punctul de vedere national romanesc". Impart