In aprilie 1983, Universitatea a fost la un gol de finala Cupei UEFA, fiind eliminata din semifinale de Benfica, 0-0 la Lisabona si 1-1 la Craiova. Aseara, i-am revazut pe unii dintre fotbalistii „Craiovei Maxima“, cei care au scris atunci istoria echipei noastre, am vazut cum plinge inima in ei... In acest aprilie 2005, Universitatea este cu un picior in Divizia B, sansele de salvare fiind doar teoretice. Problema este cu totul alta acum: pe miinile cui va intra Universitatea? In fiecare zi aflam fel de fel de vesti, fel de fel de intentii. Este clar ca epoca Dinel Staicu a apus deoarece, cu sau fara intentie, el va ramine in istorie drept groparul Universitatii, sansele de salvare de la retrogradare fiind, cum spuneam, mici, mititele... Este clar insa altceva: a venit vremea schimbarii. Ar trebui si a judecatii! Dar unii, ca si Iliescu, nu pot accepta asta. Si atunci incearca tot felul de scenarii. Unul dintre acestea ar fi acela al revenirii, in calitate de patron, a lui Adrian Mititelu, fost de citeva ori in acel scaun. N-am nimic de impartit cu dumnealui, dar nu-l prea inteleg: managementul perioadelor Mititelu s-a dovedit defectuos. A face performanta la Universitatea - asa cum declara ca doreste - inseamna bani multi si un plan de redresare stabil din toate punctele de vedere. In acest context si fara sa cunosc cifrele din conturile domnului Mititelu, imi exprim indoiala ca ar putea fi salvatorul Universitatii in acest moment critic. Si mai sint si alte probleme asupra carora nu vreau sa insist... Probabil ca incepind de miine voi fi tinta rautatilor domnului Mititelu, dar o minte sanatoasa ar judeca lucrurile in profunzimea lor, nu s-ar ocupa de lucruri marunte, o caracteristica a pigmeilor... In aprilie 1983, Universitatea a fost la un gol de finala Cupei UEFA, fiind eliminata din semifinale de Benfica, 0-0 la Lisabona si 1-1 la Craiova. Aseara, i-am revazut