Astazi este ultima zi a unui razboi cu adevarat pe viata si pe moarte. Soarta a trei ziaristi romani atarna de un fir de ata, in timp ce autoritatile sunt parca tot mai inchise in celula de criza. De pe margine, publicul spectator cere retragerea trupelor din Irak.
O serie de politicieni se invart, ca vulturii deasupra multimii, asteptand momentul in care pot sa se infrupte din tragedie, pentru a marca puncte in scorul electoral. Rapirea ziaristilor pune societatea romaneasca in fata unui test dur de maturitate. Solutionarea crizei ostaticilor a fost privita, de trei saptamani incoace, cand dintr-o extrema, cand din cealalta.
Sunt in balanta, de o parte, vietile celor trei, iar de alta parte, interesele pe termen lung ale Romaniei. Toata lumea isi doreste intoarcerea cu bine a ostaticilor. Nu stim insa cum vom reusi acest lucru. Retragerea trupelor din Irak, sub presiune, de orice fel ar fi ea, ar putea insemna pentru Romania o pierdere a credibilitatii in ochii partenerilor occidentali.
Exemplul Spaniei, care si-a retras trupele, trebuie explicat pana la capat, discutandu-se si despre consecintele gestului. Spaniolii sunt parte a lumii occidentale, nu un candidat primit in ultima clipa la adapostul celor mari.
Politicienii Vestului se vor intreba, probabil, cum se mai poate conta pe Romania, daca la prima incercare face pasul inapoi si isi modifica angajamentele luate fata de aliati.
De ce ar mai ajuta cineva Romania, la nevoie, daca nu se poate conta pe ea? Euroscepticii primesc un argument in plus si ne pot azvarli in fata o paralela greu de evitat: daca asa au facut cu NATO, de ce n-ar face si cu UE la fel? Pe de alta parte, viata unor oameni nu are pret. Pe aceasta coarda sensibila au mers teroristii, in aceste zile, cand au cautat sa ridice valoarea prazii din custodie.
Cei trei jurnalisti r
