Biografia liderului Romaniei din perioada 1948-1965 este de-a dreptul fascinanta. Din cauza saraciei a fost nevoit sa lucreze de mic, iar mai apoi a luptat pentru drepturile muncitorilor, organizand sindicate in randul ceferistilor.
de LAVINIA BETEA ISTORIA COMUNISMULUI Printre temele de meditatie ce fascineaza iubitorii de istorie ramane si aceea a ascensiunii lui Gheorghiu-Dej. Cu etichete ca "bizantinism", "abila diplomatie", "cruzime" ori "viclenie" se construieste imaginea unui talentat si exersat jucator la tabla de sah a puterii.
Dar dintre factorii ce l-au favorizat, prevaleaza cei care tin de contextul european al schimbarii reprezentate de cel de-al doilea razboi mondial. Indiferent ce calitati native ar fi avut, in situatia Romaniei traditionale, n-ar fi putut depasi cu mult conditia parintilor sai.
Cel mai important moment din biografia lui Gheorghiu-Dej este, fara indoiala, intrarea in partid. In biografia oficiala momentul este plasat in 1930. Generat de intamplarea de-a fi gasit un manifest in scopul comemorarii victimelor de la Lupeni. Entuziasmat de stilul transant al manifestului, a incercat sa-i caute pe autorii lui. Dar partidul clandestin nu avea sediu. Convins ca-l vor identifica pe el comunistii ca simpatizant al lor, a vorbit la o intrunire respectandu-le particularitatile discursive. Si n-a gresit. Emisarul a fost un anume Mitica Teodosiu - nume necunoscut in panteonul comunist.
Nici un document din epoca nu atesta "inscrierea" tanarului Gheorghiu la comunisti. Falsificarea istoriei si tipicul "democraticelor" sedinte de partid din anii puterii comuniste i-au facut pe oameni sa creada ca ilegalistii fusesera condusi de "alesii" lor. Ca in casele conspirative (prezentate in sute de fotografii prin toate muzeele tarii) revolutionarii comunisti petreceau zile si nopti in furtunoase dezbateri. In realitate,
