Saptamana trecuta, sportul romanesc a mai realizat o "performanta". Echipa nationala a reusit, fara emotii de altfel, cu cinci infrangeri din tot atatea posibile, retrogradarea in lumea a treia a Saptamana trecuta, sportul romanesc a mai realizat o "performanta". Echipa nationala a reusit, fara emotii de altfel, cu cinci infrangeri din tot atatea posibile, retrogradarea in lumea a treia a hocheiului. Putem spune ca este o retrogradare muncita si meritata. Nu putem cere sa fim egali cu francezii, italienii, sau olandezii, in conditiile in care la noi hocheistii sunt priviti ca niste personaje exotice. Cand patinoarele acoperite din Romania pot fi numarate pe degetele unei maini, cand doar doua echipe conteaza in campionatul intern, cand oamenii din conducerea federatiei se cearta de 365 de ori pe an, cand un salariu lunar al unui campion national e cu putin mai mare decat cel mediu pe economie... Motivele curg, iar retrogradarea era inevitabila. Societatea romaneasca nu a mai facut nimic pentru hochei de mult timp. In 1977, invingeam SUA cu 5-4. Euforia unui succes impotriva gigantilor americani se cerea exploatata. Daca s-ar fi construit cateva patinoare, parintii aveau unde sa vina cu copiii de mana si patinele pe umar. Am fi avut unde si ce sa crestem pentru a ne mentine in top. Nici macar in capitala tarii nu avem alt patinoar decit batrinul "Flamaropol", unde mamele care isi duc copiii pe gheata privesc ingrozite tavanul ce a amenintat de atitea ori sa cada. Asa, tinerii nu au decit distractiile ieftine si periculoase oferite de societate la orice colt de strada. Doua cifre pentru edilii Bucurestiului: 9 si 31. Ele reprezinta numarul patinoarelor din alte doua capitale din estul Europei, Budapesta si Praga. E de mirare ca ungurii nu ne bat cu 9 la 1 si in meciurile oficiale, aceasta fiind diferenta de dotari. Anul viitor, Romania va juca in compania unor tari cu