Desi momentul intrarii in vigoare a componentei principale a liberalizarii miscarilor de capital cu strainatatea, generatoarea atator insomnii - respectiv accesul nerezidentilor la depozitele in lei pe termen scurt - pare sa fi fost trecut cu bine, problema de fond, anume eventualitatea confruntarii cu fonduri in exces pe piata, ramane. Cu atat mai mult cu cat capitalurile speculative, in legatura cu care se manifesta temerile, doar accentueaza problema, aceasta derivand din intrari pe piata care provin si din alte surse: remiterile in tara din partea lucratorilor romani in strainatate, investitii externe, precum si fonduri din partea UE pentru sustinerea integrarii. Toate acestea creeaza probleme pentru ca nu exista o piata de capital care sa absoarba socurile si care sa transforme nesperat aparutele disponibilitati pe termen scurt in finantari pe termen lung, de care Romania are nevoie ca de apa. Problemele create sunt de acum bine cunoscute si deja dureros resimtite: impingerea cursului leului in sus si deteriorarea grava si periculoasa, prin implicatie, a conturilor comerciale ale tarii, caci intarirea leului stimuleaza nefericit importurile si stranguleaza prin scumpire exporturile.

Pentru politica Bancii Nationale, care are in grija controlarea inflatiei, implicatia intrarilor masive de capitaluri din afara, nespeculative si cu atat mai mult speculative, se rezuma, in ultima instanta, la combaterea sau nu a inflatiei pe seama cursului de schimb. Lasand cursul leului sa se aprecieze in conditiile intrarilor de valuta in tara, care duc oferta acesteia peste nivelul cererii, se ajuta scaderea inflatiei pe calea ieftinirii importurilor. Consecinta adversa este insa strangerea de gat a exportatorilor si scoaterea din joc a unora din ei, deci efecte profunde pentru economia reala.

Dificultatile in alegerea politicii monetare de urmat sunt de netagadu