Nu cu foarte mult timp în urmă la Realitatea TV la emisiunea Vorba lui Dinescu acesta l-a avut ca invitat pe Constantin Ticu Dumitrescu, preşedintele AFDPR. Subiectul discuţiei a fost "eterna şi fascinanta" securitate, un subiect care, din păcate va rămâne în România încă multă vreme de mare actualitate: abia când instituţia care a fost "braţul înarmat al partidului" îşi va fi dezvăluit toate secretele, când vor fi cunoscute în toată complexitatea şi istoria lor raporturile ei cu factorul politic, conducerea PCR, când consecinţele jumătăţii de secol de stăpânire comunistă se vor fi stins în România, abia atunci problema va deveni o simplă chestiune de istorie. Suntem însă încă foate departe de aşa ceva: modul în care s-a realizat predarea unei părţi a arhivei aflate la SRI a fost ridicol şi grotesc, conform relatărilor făcute de un membru CNSAS Claudiu Secaşiu, o persoană a vărei competenţă şi integritate morală nu poate fi pusă în discuţie.

Emisiunea a avut darul să-mi readucă în memorie un episod grotesc şi absurd din anii şaptezeci pe care-l voi relata aşa cum mi-a fost el povestit de eroul acelei incredibile întâmplări, Camil Demetrescu, fost director adjunct al cifrului din Ministerul de Externe în timpul războiului, omul de încredere al lui Iuliu Maniu; la 23 august 1944 s-a aflat la Palatul Regal scurtă vreme după arestarea Mareşalului; a făcut o încercare de a le uşura situaţia Antoneştilor, căutând o persoană care să-i convingă să demisioneze - varianta demisiei fusese luată în calcul şi de Mareşal în zilele premergătoare lui 23 august -, spre a nu apărea în postura de arestaţi; din nefericire, panica în care a intrat generalul Sănătescu care s-a grăbit să-i predea lui Bodnăraş, a zădărnicit tentativa. în 1947 Camil Demetrescu a fost arestat şi inculpat în procesul Maniu; până în 1964 a fost prin principalele lagăre de exterminare aflate pe