în alte seri un alt soare

care străluceşte mai puternic.

nu ca un far

ci ca o lumânare ce se stinge. e aici de la început. puţin

mai deasupra, lipit de perete. abia se mai ţine

să nu cadă pe podea. e foarte vlăguit.

are oasele ieşite pe-afară şi nici o lumină.

pare zidit, dar nu e aşa.

mai alunecă spre podea şi atunci în cameră

se face foarte frig.

când coboară, întunericul devine pânditor.

seamănă bine cu un soare negru, abia răsărit.

*

în spatele acestui soare peretele s-a înnegrit. soarele ăsta

cunoaşte o lumină acoperită, care nu se vede.

el străluceşte doar pe partea cealaltă.

e un soare întors.

în fiecare dimineaţă

îl şterg cu o cârpă murdară.

el atunci se ridică puţin spre tavan.

e un soare greu şi mult mai bătrân decât oricare altul.

deşi e cât o farfurie ciobită, dacă ar cădea, ar rupe

camera în două.

pe la margine prinde două răni care încep

să sângereze încet. atunci aştept de la el să se ridice

şi să acopere totul. însă el nu

face decât să se micşoreze mai mult

şi să lumineze mai slab.

e un soare întors. în spatele lui lumina

este orbitoare. ştiu că îndată ce se va întoarce cu faţa

spre

mine un alt început

şi un alt soare

va răsări din el

cu o lumină mai înceată

şi mai înşelătoare.

*

ziua a răsărit şi o pasăre neagră

s-a lovit de geam aducând frig

şi adevăratul trup s-a ridicat dintre noi

şi-a început să meargă s