- Social - nr. 82 / 27 Aprilie, 2005 Acolo unde ploile nu au mai contenit de doua saptamani si s-au deschis baierele cerului, prin Banatul cel mereu "fruncea" al oamenilor gospodari, renumiti pretutindeni pentru harnicia si cinstea lor, peste frumoasa gradina a Romaniei s-a napustit potopul. Furia oarba a naturii, a stihiilor dezlantuite s-a aruncat asupra oamenilor si au facut prapad. Armata, subtiata azi considerabil, care altadata sarea, in cazul unor calamitati, actioneaza acum timid. Peste 70 de localitati din Timis (asemenea dezastre au avut loc si in judetele Arad si Caras-Severin) au fost inundate, 600 de case s-au naruit, 2.500 de gospodari sinistrati au ramas, deocamdata, fara un acoperis deasupra capului, tocmai de sfintele Pasti, suferind de pe urma dezastrului, la Foeni, Cruceni, Johanisfeld, Graniceri, Otelec, Crai Nou, Gataia. Case, bunuri distruse, animale inecate de dezlantuirea oarba, culturi afectate si compromise. Surprinsi de furia apelor Timisului, Begai si Barzavei, care au venit ca un tavalug, ca un bivol negru, maturand totul in calea lor, deznadajduiti, oamenii au fugit din calea urgiei, apucand, in graba mare, ce au putut. Unii, ridicati de la masa, sub tanguitul clopotelor, sunand a primejdie, au reusit sa inghesuie cateva lucruri, zoriti de apa batand la usa, intr-o sacosa, altii intr-un sac. Multi au scapat doar cu hainele de pe ei. Cei care au mai avut timp si-au scos animalele din batatura prin cimitirele situate prin locurile ceva mai inalte. Noaptea, mai ales, de la distanta, unii imbatraniti peste noapte, sinistratii, aud trosnind zidurile caselor parasite in pripa. Un sunet sinistru, urmat de o prabusire inceata, implacabila. In corturile improvizate, cu ochii spre cerul din care cad ploile, oamenii il implora pe Dumnezeul indurarilor. Fiecare prabusire este urmata, imediat, de cate o voce soptita: "S-a dus si casa mea!" O lacrima