Florina Pîrjol: Ce semnificaţie are această triplă lansare?
Andrei Codrescu: Această triplă lansare reprezintă, teoretic, completarea personalităţii mele, utopia mea personală şi, în general, toate lucrurile pe care şi le-ar dori un autor. Am un roman tradus în româneşte, am prima mea carte de poezii în româneşte, debutul meu întârziat, după 40 de ani, şi am şi un volum recent de poezii, bine tradus de Carmen Firan şi Ioana Ieronim. Deci, ce-ar mai putea vrea un autor în aceste condiţii? Cred că e puţin prea bogat. Mi-e un pic frică de chestia asta, fiindcă sunt superstiţios. Dacă ţi se întâmplă lucruri atât de bune, atunci autobuzul care te calcă nu e prea departe...
Care e relaţia cu traducătoarele - Ioana Avădani, Ioana Ieronim şi Carmen Firan? Credeţi în expresia "traduttore traditore"?
În acest caz, chinul şi durerea traducătorilor sunt mai mari, pentru că eu cunosc româna destul ca să înţeleg ce scriu ele, dar am avut noroc. Ştiu că Ioana Avădani scrie bine şi traduce grozav şi mulţi oameni mi-au spus că o citesc, pe vremea cînd scriam la "Dilema", dar şi cu Ioana Ieronim şi cu Carmen Firan am avut mare noroc, fiindcă ele sunt poete şi sensibilitatea lor nu le lasă să trădeze poezia, dacă nu pe mine personal.
Ca evreu român americanizat, care e ponderea acestor componente în construirea identităţii dumneavoastră culturale?
Asta e o întrebare bună. Identitatea mea a început ca român vorbitor de germană şi de maghiară - româna a fost a treia limbă pentru mine la şcoală. Nu ştiam că sunt evreu, fiindcă mama era căsătorită cu un român şi despre lucruri de genul ăsta nu se vorbea pe la sfârşitul anilor '50, cel puţin nu se vorbea în faţa mea. Am descoperit că sunt evreu când aveam 13 ani şi m-a prins rabinul din Sibiu şi m-a dus la un "minion", o ceremonie la care e nevoie de 10 bărbaţi, iar eu aveam v
