Vestea ca OMV va plati 830 de milioane de euro pentru 51% din actiunile Petrom a bucurat, probabil, multi romani anul trecut.
Marturisesc ca de la bun inceput m-am declarat surprins de faptul ca reprezentantii statului si-au frecat mainile de bucuria sumei care urma sa intre in vistieria statului.
Probabil ca toata lumea s-a speriat de spectrul intrarii ungurilor de la Mol in actionariatul celei mai importante companii romanesti. Pentru ca altfel nu se explica cum a ajuns Romania sa vanda pe doi lei si zece bani (leu nou) o companie care face de o suta de ori mai mult. Indiferent ce ni s-ar raspunde, adevarul este altul.
Privita ca politica de stopare a furtului generalizat, privatizarea Petrom a fost o masura extrem de inteleapta. Modul in care a fost cedat ridica, cel putin din punct de vedere moral, multe semne de intrebare. Petrom dispune de rezerve probate sau certe de petrol de un miliard de barili, plus inca pe atat de gaze naturale.
Drepturile de concesionare pentru dezvoltare si productie asupra a 300 de zacaminte comerciale de petrol si gaze, plus cele sase concesiuni din Kazahstan asigura consumul national pentru urmatorii 13 ani, al doilea dupa cel norvegian la nivel european.
La un profit net de cinci dolari pe baril (luand in calcul profitul mediu) rezulta ca austriecii de la OMV vor putea sa castige in urmatorii ani (poate 13, poate 40) zece miliarde de dolari din exploatarea zacamintelor naturale romanesti.
Asadar, un calcul cat se poate de elementar arata ca, daca va extrage 80 de milioane de barili de titei anual (asa cum a prognozat), OMV va putea sa castige 400 de milioane de dolari.
Nu vrem sa fim acuzati de nationalism, asa ca recunoastem ca austriecii trebuie sa investeasca in Romania cel putin un miliard de dolari, plus inca pe atat in protectia mediului.
@
