...Mare-i Europa mica! Asa de mare, ca ne incapu si pe noi astia de la malurile de jos ale Dunarii. Amu, dac-o facuram, am avea o tira de timp sa sedem si sa cujetam.
Nu la nemurirea sufletului si la viata de apoi, ci la locul nostru in familia care ne-a lasat de izbeliste pe malul gresit al istoriei mai bine de 50 de ani, pentru a ne primi acum cu bratele pe jumatate deschise, cu zimbete mai degraba strepezite si cu urari de "La anul si multi ani, pina o sa dati si de partea plina a paharului!"
Nu stiu cit de europeni va simtiti dumneavoastra de ieri incoace, dar eu, cind vad praful gros in care pluteste minunata noastra capitala europeana si maretele ei gropi, miraculos regenerabile, ma gindesc ca cei prea ingrijorati de pierderea "specificului national", o data cu integrarea, au cam exagerat!
Romania se strecoara, in sfirsit, in Europa, acolo unde-i este locul, "din punctul de vedere istoric,... si, si, si...constitutional" Curat co'situtional, Coane Fanica! Iar jonctiunea se face tocmai la apropont, adica atunci cind nemuritoarele cuvinte ale lui Farfuride sint valabile, iaca, la scara europeana, apropo de Constitutia ei: or sa se schimbe, primesc....etc!
Romania mai are doar hopul ratificarii Tratatului de aderare, proaspat semnat de cele 25 de state membre. Adica, aproape doi ani pina cind din antecamera va fi, in sfirsit, invitata sa ocupe unul din scaunele de la masa care decide destinele continentului.
Ce scrie pe cartea noastra de vizita?
Romania este azi si va fi peste doi ani tot cea mai saraca dintre tarile noii Europe. Va fi asa inca multi ani de aici inainte, decenii probabil, una-doua generatii.
Va fi asa pina cind masinaria de irosit truda celor citorva milioane de cetateni activi ai Romaniei si de ciordit pe picior mare din si prin intermediul institutiilor statului, de la care se "adapa noii
