Mureşenii se pregătesc din timp cu post şi rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie pentru praznicul cel mare al Învierii. Adunaţi cu mult timp înainte de miezul nopţii în jurul Catedralei Ortodoxe din centru, credincioşii respectă anumite obiceiuri transmise din generaţie în generaţie şi păstrate cu sfinţenie în familie.

La fel ca majoritatea sărbătorilor creştine, Paştele are origini păgâne. Vechii saxoni celebrau venirea primăverii aducând omagii zeiţei primăverii, Eastre. Când în secolul al II-lea misionarii creştini au ajuns în mijlocul triburilor nordice, au încercat să îi convertească la creştinism. Într-o oarecare măsură au şi reuşit. Pentru noii creştini interdicţia de a-şi serba vechile sărbători păgâne ar fi însemnat moartea. Pentru a salva vieţi, misionarii au decis să îşi popularizeze mesajul religios încet, permiţând populaţiilor să îşi continue celebrările păgâne, însă, acestea trebuiau sa fie în maniera creştină. Cum sărbătoarea păgână Eastre avea loc la aceeaşi dată ca şi celebrarea creştină a Învierii lui Hristos, s-a alterat festivalul însăşi, devenind o sărbătoare creştină, iar numele vechi de Eastre s-a transformat în varianta modernă de Easter.

“Paşti” sfinţit

Încă din Evul Mediu oamenii aşteptau răsăritul soarelui pentru a se porni în procesiune spre biserică. Deşi slujba de Înviere începe de la miezul nopţii, mureşenii încep să se adune în centrul oraşului cu mult timp înainte. Aceştia se pregătesc din timp cu post şi rugăciune, spovedanie şi împărtăşanie, pentru praznicul cel mare al Învierii. Totul se face după o rânduială tradiţională, transmisă din generaţie în generaţie şi păstrată cu sfinţenie în fiecare familie. Cei mai mulţi preferă Catedrala Ortodoxă, iar găsirea unui loc în sfântul lăcaş pentru a vedea şi auzi toată slujba religioasă este pentru mulţi o aventură. La miezul nopţii, lumea începe să înconjoare catedral