Traditia de comercianti, conjunctura istorica, dar si politicienii damboviteni i-au ajutat pe oamenii de afaceri din Orientul Mijlociu sa prospere la mii de kilometri de casa. S-au ocupat de afaceri inca de pe vremea lui Ceausescu. Blugi, tigari, cafea sau bauturi straine, toate puteau fi cumparate de la numerosii studenti arabi care invatau in facultatile romanesti.
Alti cetateni din Orientul Mijlociu lucrau direct cu firmele de comert exterior coordonate de Securitate. Caderea regimului comunist a reprezentat pentru ambele categorii o ocazie de a face si mai multi bani. Pe o piata care de-abia incepea sa invete ce inseamna capitalismul, li s-au alaturat mii de conationali.
Fara prea multa bataie de cap, multi oameni de afaceri de origine araba au devenit bogati. Unii au facut-o prin activitati legale, in timp ce altii au mai cochetat si cu unele proceduri cel putin imorale ori chiar au calcat in picioare regulile. Incet-incet, ei au ajuns sa conteze in domenii ca exploatarea si exportul lemnului, imobiliarele, comertul, industria alcoolului ori cea hoteliera.
„Au stat mai bine cu experienta si capitalul", explica fostul comisar general al Garzii Financiare, Marian Pasulea, in timp ce presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri (AOAR), Florin Pogonaru, crede ca, pentru calitatea partenerilor arabi de afaceri, o buna parte din responsabilitate o poarta patronii romani si autoritatile dambovitene.
Care autoritati nu s-au dat in laturi de la a colabora indeaproape cu intreprinzatorii din Orientul Mijlociu, chiar daca, in unele cazuri, asta a insemnat ca partenerii lor au castigat pe seama contribuabililor. Printre apropiatii politicienilor, mai ales social-democrati, dar si de dreapta, par a se numara nume cel putin controversate, ca Omar Hayssam, Fathi Taher ori Wael El Ghadban.
Daca fiica cea mare a presedi
