Sub aceasta denumire – Anuala de Arhitectura –, poate excesiv de oficiala, aveti ocazia sa vizitati cea de-a treia editie a salonului arhitectilor bucuresteni, care se desfasoara in sala de expozitie a Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu“. Expozitia vine sa completeze traditionala Bienala de Arhitectura cu o manifestare care vrea sa concentreze activitatea de anul trecut a aproape jumatate din numarul arhitectilor din Romania. Existenta a 2.200 de arhitecti in Bucuresti ilustreaza un dezechilibru major, simptomatic pentru intreaga realitate romaneasca. Aceasta concentrare a resurselor financiare, artistice si de inteligenta tehnica in Capitala pare insa benefica pentru organizarea de expozitii. Sa ne bucuram asadar de aparitia unui nou punct fix pe calendarul simezelor, pentru ca, daca e sa marcam o prima calitate a acestei expozitii, aceasta este tocmai constanta ei, incapatinarea de a afirma ca exista astazi ceva arhitectura de calitate in Romania si ca aceasta merita sa ajunga la marele public.
Filiala Teritoriala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania, o alta denumire excesiv de oficiala pentru o breasla relativ restrinsa numeric si, in esenta ei, mai degraba simpatica si relaxata decit pompoasa si oficiala, a organizat si o festivitate de deschidere la care au fost prezente oficialitati: domnii Adriean Videanu, noul primar general al Capitalei, si Virgil Nitulescu, secretar de stat la Ministerul Culturii. Ca si in alti ani, arhitectii au fost gratulati cu respectul, admiratia si „totala deschidere spre colaborare“ a oficialitatilor. Demnitarii trec, discursul ramine. Si de ce nu i-am intelege? Arhitectura este o arta greu de citit, complexa ca „facere“, inconjurata de un mister milenar si perpetuu indatorata politic. Din fericire, asta o face usor de admirat.
Din nefericire, arhitectura este o arta „muta“, inevit
