- Editorial - nr. 83 / 28 Aprilie, 2005 Sistemul bancar romanesc, in general, si Banca Nationala, in special, coordonatoare de politici monetare, nu pot fi absolvite de marea raspundere pe care o au in prabusirea economiei romanesti dupa 1989. Daca de atunci si pana acum ar fi servit interesul national, cu parghiile avute la indemana, aceste institutii ne-ar fi putut pune la adapost, in buna masura, de cresterea exagerata a inflatiei, de devalorizarea necontrolata a monedei tarii, de marile speculatii si falimente financiar-bancare care au avut loc si, indeosebi, de acceptarea infiintarii atator fonduri si jocuri piramidale (SAFI, FNI, FNA, Caritas etc.), pentru a crea dezordine in economia romaneasca, de pe urma careia cei multi au saracit in favoarea unei maini de nemernici. Ca o dovada a acestui fapt este de-a dreptul socant sa constati ca oameni din domeniul literelor sau de aiurea, evident nepriceputi in afaceri, dispun ca prin minune de averi fabuloase pe care este greu sa le poata justifica, iar cel mai elocvent exemplu ni se pare, la aceasta ora, cazul proletarului-poet-revolutionar, Mircea Dinescu, pe vremuri portar la Uniunea Scriitorilor, apoi presedinte dupa revolutie la aceeasi institutie, iar astazi putred de bogat, in masura sa finanteze un ziar de mare tiraj, "Gandul", si o echipa de fotbal - Universitatea Craiova. Era nevoie, deci, de o mare bulibaseala pentru ca sa se intample toate acestea, pentru ca din acest haos sa se nasca o noua ordine si mai stramba, economica si sociala, o noua stratificare a societatii, cu multi saraci si putini bogati, fara nici un discernamant sau criteriu, pentru ca asa-zisul capitalism romanesc (surd, schiop etc.) sau fie cum o fi, sa poata primi o anumita legitimitate. Manat de anumite grupuri de interese, sistemul financiar-bancar postdecembrist nu a facut altceva, in cei 15 ani care au trecut, decat sa manipul