- Diverse - nr. 83 / 28 Aprilie, 2005 Soarta taranului roman nu este una de invidiat, el fiind calul de bataie al tuturor guvernarilor din Romania. Nenorocirea cea mare este ca, desi s-au scurs 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, situatia lor nu s-a imbunatatit, dimpotriva, daca pe vremea vechiului regim magarii, vacile si caii aveau un anume rost, acum ei sunt principalul mijloc de munca la sate. Din pacate, mai prin sudul tarii, s-a putut vedea, in chiar zilele noastre, tarani inhamati, care executau diverse lucrari agricole. Asa ceva trebuie sa fie de domeniul trecutului, in cel mai scurt timp, deoarece, desi Europa, precum se vede, ne vrea in mijlocul comunitatii sale, noi, aici, acasa, mai avem multe teme de indeplinit. Vrand, nevrand, va trebui sa ajungem in situatia copilului venit din SUA si care, vazand multime de tarani pe camp, la prasit, si-a intrebat parintii ce fac oamenii aceia acolo. Cum parintele la obarsie era roman, stia prea bine ce munca grea, de oropsiti, desfasoara batranii satelor, caci ei sunt cei mai multi, si, dintr-un imbold de protectie a imaginii tarii natale, tatal i-a raspuns fiului ca acei oameni sunt pe camp dintr-un…hobby. Daca guvernele ce s-au succedat dupa regimul comunist ar fi avut o viziune clara, limpede incotro ne indreptam, daca nu am fi scaldat-o ani intregi intr-o tranzitie alambicata intre un socialism cu fata umana si un capitalism de sorginte incipienta, cu siguranta ca azi, la sate, alta ar fi fost situatia. Bani din strainatate, cat si ofertele pentru programe, au venit si vin, dar maini hraparete, ale unor functionari ai statului, s-au repezit ca ulii asupra lesurilor, vitregindu-i de ceea ce li se cuvenea, exact pe adevaratii destinatari, taranii. Daca la aceasta ora 40% din populatia tarii o reprezinta locuitorii satelor, pana in 2007 va trebui sa reducem acest procent la 20%, ceea ce va implica n