In editia de acum vreo trei saptamini a lui New York Times Magazine, Thomas L. Friedman, unul dintre membrii de vaza ai noii generatii de profeti mediatici americani, a publicat un foarte interesant articol intitulat It’s a flat world, after all!. Pamintul se dovedeste, totusi, a nu fi rotund in aceasta epoca postmoderna a post-istoriei. Articolul contine o clasificare a globalizarilor succesive, de la cea clasica (1492 – 1800), minata de tendinte imperialiste, manifestate pe scara larga a societatii/colectivitatii statale si pina la aceea pe care o traim astazi (si inceputa in anul 2000, „Globalization 3.0“, cum o numeste TLF), promovata de „indivizi si grupuri mici care se globalizeaza“. Remarcabil, insa, este faptul ca aceasta noua globalizare va fi dominata de grupuri mici, care provin din afara lumii occidentale (autorul scrie explicit „non-Western, nonwhite“): „in Globalization 3.0, you are going to see every color of the human rainbow take part“.
Vesti bune pentru lumea a doua, a treia si a patra. Marc Andreessen, co-inventatorul Netscape-ului, confirma: „mie mi se pare ca astazi cel mai semnificativ lucru consta in faptul ca orice tinar de 14 ani in Romania (!), Bangalor, Rusia sau Vietnam, are la dispozitia sa toata informatia, toate uneltele, orice soft necesar pentru a implementa, dupa bunul sau plac, orice idee“. Globalizare, nice and easy.
Nu mai trebuie sa ne temem de ea; dimpotriva, trebuie sa o incurajam, fiindca distruge bariere care pareau de netrecut pina astazi si deschide noi perspective acolo unde acestea erau de nesperat. Pamintul nu mai este un glob a carui curbura interzice vederii suburbiile Americii si ale Europei Unite, in Bangladesh sau in Ecuador. Pe marea suprafata plana a unei lumi globalizate, o retea de comunicatii rapide face ca informatia sa fie transmisa aproape instantaneu, dintr-un punct intr-altul. Cad
