Vineri 22 aprilie, ceea ce parea o gluma proasta si un scenariu absurd pus la cale de la Bucuresti (pe filiera Omar Hayssam) a devenit o tragedie. Cei patru ostateci, plecati din Romania pentru a filma in Irak, erau retinuti de o grupare terorista care a adresat un ultimatum autoritatilor romane: sa-si retraga trupele din Irak. Daca Romania nu-si retragea trupele, cei patru urmau sa fie executati. Dupa patru zile de asteptare, teroristii prelungeau ultimatumul cu inca o zi. Miercuri seara (la inchiderea editiei revistei noastre) se astepta deznodamintul.
In locul acelor tineri ziaristi, se putea afla orice roman. Nimeni nu doreste sa-si vada copilul ucis. Parintii doreau o interventie a autoritatilor romane, chiar o acceptare a conditiilor puse de teroristi. In opinia parintilor, retragerea militarilor romani din Irak era singura cale de salvare. Din imaginile transmise de televiziunea Al-Jazeera, se putea observa ca starea ostaticilor s-a agravat, ziaristii Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian erau speriati si extenuati.
Toate parerile psihologilor, difuzate cu larghete dupa primele imagini, pareau cinice si hazardate. Atunci, intr-un soi de nerusinare, se analiza culoarea rujului si a fardului. Dupa noile imagini, toti psihologii de serviciu ar fi trebuit sa se retraga din viata publica. Chiar si unii ziaristi ar fi trebuit sa renunte sa fie comentatori, dupa ce s-au indoit de veridicitatea imaginilor difuzate de primii teroristi si au inceput sa compare carpeta de pe perete cu una cumparata din Piata Obor. Mai multa seriozitate n-ar fi fost un capat de tara.
Noile imagini au pus punct tuturor speculatiilor. Teroristii existau, ziaristii erau intr-adevar in pericol. Cei patru ostateci stateau intr-o camera intunecata, desculti, cu catuse la miini, cu priviri care exprimau disperarea. De la Cotroceni, venise informatia
