?Inchisa intr-o camera fara lumina. Rugaciunile muezinului drept unic orologiu. Fara sa am habar ce mi se va intimpla, in miinile celor doi tineri paznici ai mei.? Asa isi incepe Giuliana Sgrena dramatica marturie despre cele ?30 de zile de frica si furie?
?Inchisa intr-o camera fara lumina. Rugaciunile muezinului drept unic orologiu. Fara sa am habar ce mi se va intimpla, in miinile celor doi tineri paznici ai mei.? Asa isi incepe Giuliana Sgrena dramatica marturie despre cele ?30 de zile de frica si furie?, perioada cit a fost prizoniera in miinile unor rebeli irakieni. Sgrena a fost sechestrata in perioada 4 februarie-4 martie 2005 de o grupare intitulata ?Mujahedini fara frontiere?, care a cerut retragerea trupelor italiene din irak. Ea a fost in cele din urma eliberata dupa plata unei rascumparari a carei valoare exacta nu este cunoscuta. Va prezentam in continuare fragmente din materialul publicat de Sgrena la 31 martie, in paginile cotidianului ?il Manifesto?. (Livia Cimpoeru, Jacqueline Prager)
??De ce tocmai eu??, ii intrebam pe temnicerii mei. ?Pentru noi sinteti toti egali? - raspundeau - ?militarii si jurnalistii. asta e razboiul?. Zilele treceau toate la fel, in frig, in intuneric, asteptind ceva ce nu se intimpla??. (...)
?M-au inchis intr-o camera dintr-o aripa a ceea ce parea o casa destul de mare, chiar frumoasa as zice. Alaturi era camera celor doi paznici. Baia era comuna. Daca aveam nevoie la toaleta, bateam in usa si veneau sa-mi deschida. in primele zile nu voiam nimic de mincare. Stomacul meu nu primea nimic. Beam doar ceai si suc de portocale si refuzam restul: pui, supe etc. ?De ce nu maninci? Ce vrei sa maninci??. Pareau suparati ca refuz sa maninc. Apoi am inceput sa gust supele, erau bune, cu un gust straniu, nu pareau supe arabe. Erau bune ca ma mai incalzeam. Eu ceream mai mult fructe si imi aduceau din abunde
