Era cit pe ce sa scriu ca televiziunile noastre sint la nivelul pe care-l avea presa scrisa la inceputul deceniului trecut, dar ar fi fost o groaznica eroare! Daca exceptam citeva publicatii afiliate „frontului", presa scrisa de atunci, dincolo de amatorismul inca nu pierdut cu totul, era totusi independenta, ceea ce nu putem spune despre majoritatea televiziunilor de acum, afiliate gruparilor de
interese, care politice, care economice, care „de ambe sexe"! Si totusi, ce te mira mai mult decit absenta autonomiei editoriale este calitatea execrabila a programelor, de parca s-ar adresa majoritar debililor mintali, nu unui public care aspira sa devina de nivel european.
Un inepuizabil domn preia formate vestice unul dupa altul si apoi le „romanizeaza" – le-am vazut prin Olanda, Germania ori Franta, dar parca nu erau atit de penibile. Insa nu doar formatele vestice sint clonate, ci si cele romanesti intre ele! Daca unul iti aduce dragostea la domiciliu, altul se va ocupa cu iertarea ori iti va provoca surprize.
Poate ti se par prea linistite – nici o problema, ca apare un domn negru in cerul gurii, inconjurat de pipite golase, si urla de te scoate din minti. Iar daca cei mai multi te impaca, ori ca ai, ori ca n-ai nevoie, se va gasi unul care sa te conduca la divort si la pierderea jumatatii din agoniseala!
Cit priveste jurnalele de actualitati, acestea oscileaza intre faptul divers violent bagat in prime-time si povestioarele despre vopsitul oualor sau moda bikineilor, sa nu fii cumva intimidat de stirile cu adevarat importante. Iar crainicii si crainicele de ginta latina pun accent englezeste pe cuvintele neaose si participa din suflet.
Inca e bine ca o poeta sensibila plinge cind e de plins si se bucura cind lucrurile stau invers, pentru ca altele/altii functioneaza intr-un soi de simetrie inversa, zimbind cu