Cartea recordurilor este plină de ciudăţenii. Marea lor majoritate sînt intenţionate, urmare a unei determinări de a rămîne în istoria omenirii printr-un gest memorabil, precum cantitatea de viermi mîncaţi la un prînz sau "omul care a ars cel mai mult timp". Dintre toate aceste consemnări dintr-o lume nebună, nebună, nebună - după care, ca să fiu sincer, nu prea mă dau în vînt - una mi s-a părut însă deosebită. Iat-o, aşa cum mi-a povestit-o cineva care a citit-o cu ochii săi: Există o ţară care a intrat în Guiness Book ca fiind cea mai mare exportatoare de banane din lume. Asta se întîmpla prin anii '70. Întrebare: care este această ţară? Aveţi un minut timp de gîndire. Nu ştiţi? Vă ajut: nu se află în Africa, aşa cum, probabil, v-aţi gîndi. Tot nu ştiţi? Ei bine, vă spun eu: cea mai mare exportatoare de banane din lume, posesoarea titlului absolut la această categorie este... România! Există şi o explicaţie pentru această ciudăţenie mai ciudată între toate: Ceauşescu exporta arme, după cum unii dintre noi ne mai amintim. Le exporta (sau le tranzita) spre ţări pretene din Africa profundă, care, în recunoştinţa lor frăţească, ne trimeteau banane, căci altceva nu prea aveau. România le vindea apoi pe piaţa internaţională, în nume propriu, pentru a-şi recupera banii de pe arme. Şi uite aşa a devenit ţara noastră, fără să ştie, cea mai puternică republică bananieră din lume. Căci, nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd îmi aduc aminte de copilăria mea, nu văd nici o banană la orizont, decît, poate, în visele mele de copil: există undeva, departe, o lume frumoasă şi bună, unde lumea mănîncă banane... Această poveste se leagă automat în capul meu cu amintirea primei mele ieşiri peste graniţă, în 1990,
cînd, ajungînd la Paris, primul lucru pe care l-am făcut la unison cu colegul meu a fost să ne luăm cîte o banană (la mai mult nici nu puteam să visăm...) şi să o
