interviu cu Dumitru SANDU Dumitru Sandu, sociolog, este autorul şi coordonatorul mai multor studii regionale. L-am întrebat care sînt criteriile prin care definim provincia, în raport cu centrul, cum diferenţiem între ele diferitele provincii, cum le etichetăm drept zone de interes sau nu, şi, evident, care sînt mecanismele, posibile, de modificare a acestor diferenţe.
Criterii de definire a provinciei Există două moduri de a privi provincia. Unul este cel identitar: provincia ca spaţiu de identitate etnică, lingvistică, istorică, religioasă, politică. Cel de-al doilea se referă la provincie ca lume pe care se pun etichete: bună, săracă, bogată, harnică etc. Termenul de provincie este în bună măsură sinonim cu cel de regiune. Cînd zici provincie, în România, te gîndeşti la regiune istorică: Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat, Crişana-Maramureş, Transilvania, Oltenia, Bucureşti. Există o diferenţă de nuanţă: spunem provincie atunci cînd ne referim la o regiune constituită istoric şi cu profil cultural proeminent. Diferenţele de grad de interes faţă de o anumită provincie depind, şi ele, de perspectiva din care te uiţi: identitar sau ca mod de viaţă, nivel de trai. Sociologic vorbind, indicele de maximă relevanţă este nivelul de trai: cît de mult şi cît de bine trăiesc oamenii de acolo. De exemplu, speranţa de viaţă, adică numărul mediu de ani pe care i-ar trăi o persoană, dacă pe tot parcursul existenţei sale ar avea condiţii identice cu cele din momentul înregistrării. Speranţa de viaţă diferă foarte mult în Bucureşti faţă de restul ţării. În capitală, aceasta este de aproximativ 73 de ani, la cealaltă extremă situîndu-se judeţul Satu Mare, cu 68 de ani speranţă de viaţă la naştere. Explicaţia este legată de condiţii şi stil de viaţă, grad de urbanizare. Dacă ne plasăm în perspectiva cauzelor: rădăcina fundamentală pentru nivelul de viaţă pe regiuni şi su
