- Editorial - nr. 84 / 29 Aprilie, 2005 In atmosfera incarcata, incordata de asteptare, a unui ultimatum amanat, acum, in aspra clipa, cand umilinta plange-n umbra terorii, a fricii si a deznadejdii, vietile celor patru (Marie-Jeanne Ion, Sorin Dumitru Miscoci, Ovidiu Ohanesian, aflati captivi la Bagdad, alaturi de insotitorul si translatorul lor, Mohammad Munaf) atarna de un fir de par. Testul dur, hotarator, de o importanta vitala pentru cei patru, dar si pentru o intreaga natiune, s-a manifestat diferit in momentul ultimatumului expirat si al prelungirii lui fixate de rapitori. Scapata de sub controlul autoritatilor, mai ales al "Celulei de criza", problema ostaticilor a ajuns, in sfarsit, si la Parlamentul Romaniei, si la Consiliul Superior de Aparare a Tarii (CSAT), reunit pentru prima oara in regim de urgenta pentru luarea unei decizii. Din pacate, tocmai acum, cand colegii nostri, deveniti piese ale unui dramatism nemaiintalnit pe tabla de sah a hazardului, se afla sub esafod, intr-o lupta absurda, nedreapta si inegala cu marea incercare la care viata si destinul i-au supus. Exista insi care incearca sa obtina un profit personal. Grijulii fata de propria imagine, politicienii au urmarit, si din aceasta situatie dramatica, sa se aleaga cu un castig electoral. Dezamagirile se tin lant. Declaratia autoritatilor, cu totul departe de o situatie reala, data sub presiunea timpului, de felul "nici da, nici ba!", are mai mult rolul unei frectii pe un picior de lemn. Comunicatul laconic al Presedintiei nu cuprinde nici o informatie oficiala concreta. Speranta ar ramane, cel putin asa ni se da de inteles, Consiliul Inteleptilor Musulmani, l-a care s-a apelat pentru a-i indupleca pe rapitori. Situatie in care s-a recurs la o schimbare de macaz. Presa, cea mereu sfatuita pana acum sa fie rezervata, sa nu actioneze emotional, a trebuit sa ia initiativa, pentru a-i scoate