interviu cu Ovidiu Gherasim-Robu Vineri, 22 aprilie, la Theatrum Mundi a avut loc premiera spectacolului Cronica unui răsărit de soare avortat de Matei Vişniec, regia şi scenografia Ovidiu Gherasim-Robu, muzica Cristian Lucacevski, cu: Constantin Cojocaru, Violeta Teaşcă, Ioana Flora, Nicu Botezatu, Ion Bechet, Dana Pocea, Carmen Stimeriu, Viviana Gherasim ş.a.

Anul acesta cel mai jucat dramaturg în România este Matei Vişniec. Ce v-a determinat să montaţi această piesă? Mă bucur să aflu că Vişniec e atît de jucat. Sîntem amîndoi din Rădăuţi, avem prieteni comuni şi sîntem chiar rude prin alianţă, dar cu toate astea nu ne-am întîlnit niciodată. Alegerea piesei se datorează însă, în primul rînd, tentaţiei de a lucra cu un text suficient de încifrat şi care ascunde un mic paradox: este expresionist cu mijloace impresioniste. Poetica lui Matei Vişniec este, fără îndoială, tentantă. Probabil acesta este şi motivul pentru care este atît de jucat. Piesa a fost jucată şi stagiunea trecută la Teatrul Foarte Mic, în regia lui Mihai Lungeanu. Nu e un risc să o montaţi şi dvs., atît de curînd? Spectacolul a fost pus mai întîi aici, la Theatrum Mundi, şi, în cele din urmă, s-a jucat la Teatrul Foarte Mic sub numele de Paparazzi. Nu am văzut acel spectacol pentru că între timp începusem şi eu să lucrez la el şi nu am vrut să mă influenţeze în nici un fel. Cu toate că e în natura lucrurilor ca viziunile să fie diferite aproape de la sine. Matei Vişniec se arăta încîntat că piesele sale sînt montate de regizori tineri. Se pretează piesele lui mai mult decît altele la interpretări incitante?< p>

Diferenţele de generaţie sînt foarte importante cînd se face montarea unui spectacol, dar teatrul special al lui Vişniec, care se încadrează cu greu unui gen anume - poetic, realist, suprarealist sau absurd - are în plus posibilităţi ludice importante. Umorul lui Vişniec perm