Principala diferenta dintre publicitatea romaneasca si cea vestica? Nu doar bugete si traditie, ci doua "grele" mosteniri: Amza Pellea si Charlie Chaplin, expresivitatea cuvantului versus expresivitatea imaginii...

Un nou spot la Orange ne-a invadat ecranele: cel in care o mana de barbati se apuca sa joace fotbal american cu o vaza in timp ce incarca mobila intr-un camion. Este prima oara dupa mult timp in care Orange iese cu un spot din categoria "funny", linia preferata fiind pana acum sobru & senin, pentru cel mult un zambet...

Orange contraataca astfel intr-o zona publicitara pe care si-o imparteau pana acum Zapp si Connex, cu o productie importata, e adevarat.

Este clar ca publicitatea romaneasca a intrat intr-o epoca a amuzamentului cu orice pret - avem zeci de spoturi cu adevarat haioase si alte sute care se doresc hazlii si nu reusesc nimic. Filmuletul Orange contine acel tip de poanta vizuala placuta cum n-am mai gustat de mult.

De obicei, productiile romanesti bune impresioneaza sau ne penetreaza mintile mai ales in plan lingvistic: "Ala negru de respira greu", "Las-o la punctul mort", "Dorele!...", "Grupul manechinelor care beau apa cu lamaie", "Ssalam ssasesc!" si cate altele.

Prea putine productii romanesti reusesc sa "vorbeasca" doar prin imagini. Spune si asta ceva despre extraordinara cultura orala pe care o avem si despre marea lipsa de experienta de care suferim in ce priveste cultura imaginii.

Exagerand proportiile, vesticii cunosc un limbaj universal, cel al gesturilor - Chaplin, Stan si Bran va spun ceva? -, in timp ce romanii sunt inca in zodia Amza Pellea - adica un umor in care limbajul joaca cel mai important rol.

Un clip importat se simte imediat tocmai prin capacitatea lui de a "vorbi" dincolo de vorbe. Un clip publicitar romanesc este insa cu atat mai aprecia