* Ludmila Uliţkaia, Soniecika, traducere din limba rusă de Gabriela Russo, Colecţia "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, 2004. Soniecika nu e o natură chiar vie, dar nici una moartă. E un fel de natură umană cu cărţi, o ciudăţenie biobibliofilă, viaţa sa apărînd ca o pauză biografică între două bibliografii. Pînă la 27 de ani citeşte "aproape fără întrerupere", apoi întrerupe orice lectură pentru a traversa istoria creşterii şi descreşterii familiei pe care şi-o întemeiază (anii '40-60' ai Rusiei sovietice), după care o vedem - bătrînă, "grasă şi mustăcioasă" - cu cartea tremurîndu-i din nou în mîini. Înduioşătoare seninătate! - ai zice.
Şi mai înduioşător e însă că pînă şi în partea curat biografică a existenţei sale Soniecika nu depăşeşte cu mult relieful unei foi de hîrtie, mulţumindu-se doar să strieze ca un filigran delicat paginile unui text în care toate celelalte personaje par mai... importante decît ea. Dar să nu fim naivi! Această delicateţe şi acest "altruism" ţin totuşi, în primul rînd, de generozitatea marii scriitoare care este Ludmila Uliţkaia (n. 1943), o risipitoare în ale artei naraţiunii şi în portrete din trei tuşe, care te fac să crezi că începi să te pricepi şi tu la oameni. Claudiu CONSTANTINESCU
* Ludmila Uliţkaia, Soniecika, traducere din limba rusă de Gabriela Russo, Colecţia "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, 2004. Soniecika nu e o natură chiar vie, dar nici una moartă. E un fel de natură umană cu cărţi, o ciudăţenie biobibliofilă, viaţa sa apărînd ca o pauză biografică între două bibliografii. Pînă la 27 de ani citeşte "aproape fără întrerupere", apoi întrerupe orice lectură pentru a traversa istoria creşterii şi descreşterii familiei pe care şi-o întemeiază (anii '40-60' ai Rusiei sovietice), după care o vedem - bătrînă, "grasă şi mustăcioasă" - cu cartea tremurîndu-i din nou în mîini. Înduioşătoare seni
