* George Ritzer, Mcdonaldizarea societăţii, Editura comunicare.ro, 2003. În lumea tehnologiilor reproductive (tehnologii superioare care reproduc la nesfîrşit ceea ce s-a produs înainte) mai există o lume mică. Mică, mică, un fel de coafor de familie pierdut în hiperspaţiul celui mai mare mall pe care nu l-aţi văzut în Bucureşti, o afacere de generaţii care abia se ţine şi al cărei obiect pare să fie cultura. Dacă extrapolez, în lumea tehnologiilor reproductive intelectuale se întîmplă şi astăzi un lucru vechi: se "moşesc" cărţi. Oamenii, în schimb, au ajuns să se nască pe benzile rulante, cu susţinătoare pentru picioare, ale spitalelor, printre străini. Este paradoxal faptul că primul gest al umanităţii - venirea pe lume - intră, cel puţin simbolic, într-un raport de reificare cu ea, în vreme ce cărţile par să suporte un proces invers. Cîţi foetuşi culturali nu ar muri la naştere fără o critică de întîmpinare? Şi totuşi, cine îl întîmpină pe om? Despre cărţi, George Ritzer nu ne vorbeşte aproape deloc. Aflăm numai cîteva lucruri tangenţiale legate de cum se vînd şi se livrează şi puţin despre o artă alienantă într-un univers euforic, dar fără emoţii. Poate nu întîmplător, fiindcă - deşi nici asta nu o veţi citi nicăieri, am înţeles-o singură - cărţile (desigur, nu orice fel de cărţi) sînt singurele rezistente la mcdonaldizare. Oricum, după lectura studiului lui Ritzer, fie că simpatizaţi sau nu cu Max Weber şi ideea despre raţionalitatea societăţii occidentale, ori cu teoriile care au dus termenul mai departe pînă prin anii '60 şi pînă la iraţionalitatea ei, veţi fi obligat să vă reformulaţi angoasa şi să o luaţi în serios. Pentru mulţi observatori, McDonalds nu este un restaurant ci, mai degrabă, "un sistem automat prin care clienţii sînt trecuţi şi din care sînt scoşi după ce au fost realimentaţi", "o fabrică de înaltă tehnologie" concepută după cele patru