* Frédéric Beigbeder, Dragostea durează trei ani, traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu, Editura Pandora M, 2005. Dacă am transpune sub formă de grafic povestea din Dragostea durează trei ani, am obţine tremoloul smucit al electrocardiogramei unui divorţat, în care nu se înregistrează atît maxime şi minime, cît, mai degrabă, maxime şi cugetări. Divorţatul cu pricina - parizian, om de publicitate, monden şi omniconsumator orgiastic - are o inteligenţă cu bîzdîc şi o totală lipsă de ipocrizie. Asta face ca experienţele pe care le trăieşte (în drumul spre un nou mariaj) să fie consemnate cu o fermecătoare dezinvoltură şi cu memorabile aparteuri
aforistice, zonă în care ne găsim în faţa unui La Rochefoucauld modern, deprins cu jovialitatea sloganurilor publicitare. Puteţi uita liniştiţi o sumedenie de detalii ale "acţiunii" cărţii, dar veţi ţine minte cu plăcere tot felul de maxime simpatice, precum şi un tip mai acrobatic de confesiune, în care "suflul" relatării este unul sistolic şi apostolic, inspirat parcă de apostolatul crizoid şi bezmetic al unei muşte prinse între geamuri. Cam la fel, şi în cazul celorlalte două romane ale lui Frédéric Beigbeder traduse şi publicate, de anul trecut încoace, la Editura Pandora M. Claudiu CONSTANTINESCU
* Frédéric Beigbeder, Dragostea durează trei ani, traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu, Editura Pandora M, 2005. Dacă am transpune sub formă de grafic povestea din Dragostea durează trei ani, am obţine tremoloul smucit al electrocardiogramei unui divorţat, în care nu se înregistrează atît maxime şi minime, cît, mai degrabă, maxime şi cugetări. Divorţatul cu pricina - parizian, om de publicitate, monden şi omniconsumator orgiastic - are o inteligenţă cu bîzdîc şi o totală lipsă de ipocrizie. Asta face ca experienţele pe care le trăieşte (în drumul spre un nou mariaj) să fie consemnate cu o fermecătoare dezinvoltură şi
