Nu ne-am obişnuit încă să scoatem artistul din turnul de fildeş (fie el atelier, sală de studiu, camera unde scrie, bibliotecă), să îi recunoaştem dreptul la comunicare, atît cu cei din acelaşi mediu cu el, cît şi cu societatea în care trăieşte. Un imaginar comun îl plasează tot acolo sus, neinteresat de problemele lumii. Tendinţele artei contemporane dovedesc însă contrariul. Arta nu numai că a coborît în stradă, dar este direct preocupată de "chestiunile fierbinţi" ale zilei, fie ele sociale, politice, culturale. Şi, în spiritul pur al satului global cu uliţe din ce în ce mai largi, graniţele dispar şi artiştii circulă liber de colo-colo, adunînd un bagaj multicultural şi interdisciplinar foarte mare. Introspecţie şi comunicare, deci, în arta contemporană, sînt cei doi poli între care proiectele - fie ele instalaţii, dans, teatru, evenimente urbane, literatură - prind viaţă şi mesaj. Aceasta a fost tema simpozionului de două zile desfăşuarat pe 4, 5 aprilie la Institutul Goethe, organizat de Galeria Nouă şi Akademie Schloss Solitude, Germania. Rezidenţele sînt puncte de întîlnire pentru artişti din spaţii culturale diferite, cu preocupări în domenii dintre cele mai diverse. O estetică contemporană impune mediul urban ca spaţiu de desfăşurare al programelor de rezidenţă, experienţa dovedind că încercările de plasare în spaţiul rural de obicei eşuează. Un astfel de program este Akademie Schloss Solitude din Stuttgard, înfiinţat în 1990. Jean-Baptise Joly, directorul acesteia, conturează liniile de bază a ceea ce înseamnă Schloss Solitude. Selecţia drastică a juriului (interesant este faptul că pentru fiecare domeniu există o singură persoană care decide cine vor fi aceia care vor sta o anumită perioadă în castelul Solitude - subiectivitatea şi libertatea de decizie sînt astfel încurajate) aduce anual 50-60 de participanţi într-un cu totul alt mediu, unde orice