Vreţi să ştiţi ce-nseamnă faima? Muzicianul Goat din New Orleans mi-a spus că a fost martorul unei altercaţii violente între doi bărbaţi, la "Snake'n Jakes", unul aruncîndu-l pe celălalt în stradă. Şi care era motivul altercaţiei? Bărbatul care a fost aruncat pe uşă afară nu voise să admită că eu, autorul articolului de faţă, sînt un mare scriitor. Asta înseamnă, după părerea mea, să fii faimos, şi nu faima aceea de ogradă cu care am fost întîmpinat în România, unde paparazzii mi-au urmărit fiecare pas, pentru că acolo scriitorii sînt trataţi ca nişte staruri de cinema. Ciudat loc. La un moment dat, ajunsesem să dau autografe cu ambele mîini, pentru două fiinţe unduioase ca nişte sălcii, cu ochi mari, şi vorbind simultan în microfoanele a două staţii de radio rivale, într-un limbaj care voia să comunice la patru niveluri diferite lucruri diferite, pentru fiecare dintre cei patru, într-o limbă care nu era nici română, nici engleză, ci ceva nou, un fel de esperanto utilizat azi numai de către cei faimoşi, la televizor. Sînt atît de faimos în România că pînă şi fostul preşedinte, singurul care pretinde că a reuşit să spargă strînsoarea mafiei care suguşa nefericita noastră ţară, a venit să-mi ceară un autograf pe noua mea carte. A venit şi să-mi aducă două cărţi ale sale, două volume groase, dintre care unul, purtînd o ştampilă "numai pentru uz intern", se intitulează Adevărul despre România. Este, poate, cea mai înfricoşătoare carte pe care am frunzărit-o vreodată. Adevărul despre România este urît şi amănunţit, plin de nume, locuri, cifre şi transcrieri pe care am încercat să le uit de îndată ce mi-au căzut sub ochi, de teamă ca băieţii ăia răi să nu prindă viaţă direct dintre paginile cărţii şi să mă omoare. Chestie care s-a mai întîmplat şi altă dată unora dintre cei care au de-a face cu cărţile, pentru că partea

proastă a faptului că scriitorii sînt tr