Ultimul număr al excelentei reviste Commentaire include mai multe texte despre marele istoric al comunismului sovietic Martin Malia, care a încetat din viaţă în noiembrie trecut. Am scris aici, în urmă cu aproape doi ani, despre cartea lui, Rusia sub ochii Occidentului: de la călăreţul de bronz la mausoleul lui Lenin (1999; traducerea franceză, din 2003, a preferat titlul Occidentul şi enigma rusă), o sinteză impresionantă prin rigoare şi prin bogăţia informaţiei. Nu ştiam atunci mai nimic despre personalitatea lui alia; ea este evocată în Commentaire de doi dintre prietenii săi francezi, Alain Besançon şi Alain Touraine, precum şi de americanul Stephen Graubard, directorul revistei Daedalus.

Malia (n. 1924) şi-a dat doctoratul la Harvard, în 1951, cu o teză despre Herzen. A făcut carieră universitară la Berkeley, catedra de istoria Rusiei de la Harvard fiind ocupată de un alt nume prestigios, Richard Pipes. Profesor extraordinar, a fost ani de zile blocat în faţa hîrtiei albe: era incapabil să scrie un rînd (Besançon pretinde că nu era în stare să redacteze nici măcar o scrisoare sau o telegramă). Sparge gheaţa, dacă se poate spune aşa, cu un articol publicat sub pseudonim de revista Daedalus în 1962: "Paradoxul puterii sovietice". Demonstra acolo că Uniunea Sovietică era într-adevăr o mare putere militară, însă rămăsese o economie primitivă. Poziţia lui Malia făcea notă discordantă într-o perioadă cînd foarte mulţi occidentali luau drept bune datele oficiale privind dezvoltarea economiei sovietice. A doua carte a lui Malia (prima a fost teza de doctorat) a apărut abia în 1980 la Paris. Malia fusese invitat să ţină un curs la École des Hautes Études en Sciences Sociales. Cursul - povesteşte Besançon - a fost înregistrat pe casete, transcris şi dat lui Michel Winock, la Editura Seuil. Malia a fost pus la curent cu acest proiect doar cînd cartea se afla