Carmen MUŞAT

"Ştiinţa ideilor" O discuţie despre necesitatea reideologizării culturii nu poate avea loc - mai ales în spaţiul central şi est-european, care s-a aflat, decenii de-a rîndul, sub presiunea ideologiei comuniste - fără o definire prealabilă a conceptului de "ideologie". Şi asta pentru că, la noi, cînd spui "ideologie" spui, automat (chiar fără să-l fi citit şi conspectat pe Marx), "falsă conştiinţă", expresie a raporturilor de putere, viziune mistificatoare şi partinică a realităţii. Predomină, aşadar, accepţia peiorativă a termenului şi este aproape cu desăvîrşire ignorat sensul filozofic general al termenului creat, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, de contele Destutt de Tracy, pentru a desemna "ştiinţa ideilor". În acest sens, de viziune asupra lumii, modelată de idei, convingeri, atitudini, ideologia nu se reduce la sfera politicului, ci este mai aproape de noţiunea de Weltanschauung (pe care nimănui nu-i trece prin cap să o respingă cu dispreţ). Se poate spune chiar că din modul în care percepem lumea nu lipseşte niciodată componenta ideologică. Altfel spus, aşa cum Monsieur Jourdain făcea proză fără să ştie, fiecare dintre noi este, tot fără să ştie, determinat de o anumită ideologie. Pentru că, vrem, nu vrem, nu doar convingerile noastre politice au resorturi ideologice, ci şi întreaga noastră atitudine în faţa lumii. Nu cred că se poate vorbi despre o "gîndire ideologică", mai curînd despre ideologia care stă la baza oricărei gîndiri, cu atît mai mult la baza gîndirii critice. De altfel, mă îndoiesc că există gîndire (fie ea critică sau ne-critică) în afara unei ideologii, adică în afara unui set de idei, de apercepţii şi simboluri culturale, de sisteme de referinţă etc., care determină, în mod inevitabil, raportarea noastră la tot ceea ce ne înconjoară. Vorbind despre "actualitatea ideologiei culturale paşoptiste", Adrian Marino îi