Cei mai mulţi observatori sînt de acord că un "nu" la referendumul francez din 29 mai va diminua foarte mult poziţia şi influenţa preşedintelui francez Jacques Chirac, atît în Franţa, cît şi în Europa. Dar se înşală în ce priveşte efectele asupra Uniunii Europene. Votul împotriva Constituţiei UE nu ar însemna că francezii spun NU Europei, aşa cum mulţi tind să creadă; ar fi doar un vot de neîncredere pentru preşedintele Chirac. Tot ce diminuează influenţa lui Chirac trebuie luat ca o veste bună pentru Europa şi integrarea europeană. Chirac a slăbit UE susţinînd un model de stat protecţionist pentru Europa şi le spunea noilor membri "să tacă" cînd nu sînt de acord cu el. Cei care doresc o Uniune Europeană şi mai profund integrată, ar trebui să îşi dorească un "nu" francez, fiind perfect conştienţi că acest "nu" înseamnă a face ce trebuie din motive greşite. Chiar înainte de referendumul din mai au existat indicii că abilitatea Franţei de a modela UE conform intereselor sale s-a diminuat. Foarte recent, preşedintele României Traian Băsescu a semnat Tratatul de aderare la UE. Chiar înainte de semnare, ministrul de Externe francez, Michel Barnier, l-a mustrat pe Băsescu pentru lipsa "reflexului european". Motivul? Băsescu plănuieşte să alinieze România politicilor economice liberale anglo-saxone şi doreşte o relaţie specială cu Marea Britanie şi SUA pentru întărirea securităţii în zona Mării Negre. În loc să se supună dorinţelor Franţei, preşedintele român i-a avertizat pe liderii francezi să nu mai dea lecţii ţării sale. Acesta este viitorul Europei. Chiar şi în condiţiile unor strînse legături istorice cu Franţa, ţări asemenea României se opun Franţei, pentru că Chirac şi colegii lui nu le oferă tipul de "reflex european" pe care-l doresc şi de care au nevoie. Olanda, o ţară tradiţional pro-europeană, ar putea de asemenea să dea un vot negativ Constituţiei la re