Una dintre cele mai respectabile reviste din lume, Newsweek, sursă de cunoaştere pentru politica oficială americană, dar şi pentru tendinţele care i se opun, pentru actualitatea internaţională, stă acum la originea unui eveniment, greu de considerat o simplă gafă. După marea victorie din afacerea Watergate, cînd încăpăţînarea a doi reporteri şi susţinerea lor fermă de către direcţia revistei Washington Time a dus în cele din urmă la demisia preşedintelui Nixon, presa americană a devenit conştientă de puterea ei. Ar trebui poate observat, în această ordine de idei, că descoperirile adevărate ale celor doi reporteri au fost verificate de Justiţie şi confirmate de organismele în drept să ceară judecarea celui mai înalt demnitar al Statelor Unite. Nixon minţise în legătură cu încercarea de a fura documente de la sediul Partidului Democrat şi acest lucru a fost dovedit chiar de documentele furnizate de el. Preşedintele a demisionat nu doar pentru că aşa a vrut opinia publică, inflamată de articolele anchetei gazetăreşti, ci pentru că s-a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că a încălcat legea. De atunci încoace, presa s-a angajat în multe bătălii, pornind de la premisa corectă că cititorii trebuie să ştie ce fac, ce cîştigă şi cum se comportă oamenii politici învestiţi pentru patru ani cu încrederea alegătorilor. Şi tot dezvăluirile gazetăreşti au determinat anchetarea şefilor marilor corporaţii, dedate la banale escrocherii. Expresia devenită clişeu "cîinele de pază al democraţiei" reflecta realitatea unei instituţii care, dincolo de concurenţa inerentă între elementele componente, era preocupată în mod activ de respectarea normelor echilibrului puterii din America. Războiul din Irak, declanşat de preşedintele Bush, nu a fost considerat o cauză justă de ziarele, revistele şi posturile de televiziune cu cea mai mare audienţă, iar credibilitatea conducătorului statu