* Bernardo Atxaga, Memoriile văcuţei Mu, traducere din spaniolă de Ileana Scipione, colecţia "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, 2005. Nu ştiu cum or fi cele douăzeci de cărţi pentru "copii şi tineret" ale scriitorului basc Bernardo Atxaga (n. 1951), dar Memoriile văcuţei Mu este un roman agreabil, produs, în primul rînd, de jocul unei imaginaţii ghiduşe. Gîndiţi-vă cum ar fi povestea din Pistruiatul din perspectiva cîinelui Calu şi veţi avea deja o imagine în mare despre ce se întîmplă în această carte, unde naratorul este, după cum o anunţă şi titlul, o vacă. Mai departe, evident, totul este o chestiune de ingrediente - iar aici, jos pălăria în faţa bascului! Bernardo Atxaga ştie cum să garnisească o istorioară astfel încît s-o transforme într-un roman de cea mai ludică extracţie postmodernă: munţi basci, plăci de
patefon, o fiesta, o tovarăşă de cireadă numită La Vache qui Rit, o misterioasă poveste despre rezistenţa antifranchistă de la începutul anilor '40, dar şi poveştile zglobiei călugăriţe Bernardette din anii '90, legende, snoave, strigături, replici savuros franţuzite sau onomatopeice etc. Iar peste toate, văcuţa Mu, cu candori, naivităţi, dar şi cu pusee meditative sau porniri de revoltă, povestindu-se pe sine şi dialogînd omeneşte, inclusiv cu vocea sa interioară -ĘÎnger Păzitor, Duh, Conştiinţă, cum vreţi s-o numiţi. Ea o numeşte Nesuferitul. În ce mă priveşte, cartea aceasta îmi aduce aminte de un manuscris de prin 2001 al lui Răzvan Rădulescu - Teodosie cel Mic, pare-mi-se - pe care nici o editură nu s-a încumetat încă să-l publice. Mă aştept ca succesul de librărie al lui Bernardo Atxaga să le dea editorilor noştri ceva mai mult curaj. Claudiu CONSTANTINESCU
* Bernardo Atxaga, Memoriile văcuţei Mu, traducere din spaniolă de Ileana Scipione, colecţia "Cartea de pe noptieră", Editura Humanitas, 2005. Nu ştiu cum or fi cele do
