Într-o noapte cu o lungă insomnie, auzind el una-alta prin eter şi prin şură, bătrînul cavaler desluşi vaiete îndepărtate, plîns de mamă şi copil, înţelese imediat că nedreptatea are şi ea insomnie şi atunci - nelăsîndu-se niciodată mai prejos decît duşmanca lui - cavalerul îngropă bine somnul, trase zalele pe el, încălecă - titubînd şi bîjbîind în întuneric - iapa sa, lăsîndu-şi însoţitorul să sforăie în paiele grajdului, căci era grăbit şi nu avea chef să-i detalieze viziunea, îşi puse viziera în poziţie de luptă şi împinse cu tandreţe pintenii în coastele costelive şi calde încă ale Rosinantei. Străbătu în trap grăbit munţi, poieni, cîmpii, mări, ţări şi alte locuri comune. Urechea, chiar sub vizieră, recepta strigăte de groază, ba chiar cîteva sunete noi - cum ar fi acelea ale înălţării unei spînzurători. Inima i se întunecă şi mai dens. Dar, de cum trecu oceanul şi puse iapa în trap întins pe plaja noului tărîm, el auzi că tot de departe vine, spre locurile plîngerii, un alt galop, al altui cal, deci al unui alt cavaler. Cine poate fi? - se gîndi, încercînd să se scarpine pe scăfîrlie, dar neizbutind. Un vrăjmaş? Un funcţionar în slujba nedreptăţii? Sau un alt cavaler din ordinul nostru, al celor rătăcitori şi prigoniţi de idee? Ajunse în piaţa publică unde într-adevăr - nici auzul, nici insomnia nu-l înşelaseră - se înălţa o spînzurătoare şi oameni sărmani, goi pînă la brîu, neputincioşi, erau bătuţi cu biciul, soţiile şi copiii bocindu-i în jur. Inima îi dădu ghes să se arunce cu lancea în rîndurile asupritorilor, înarmaţi, vizibil, cu flinte. Dar pînă să ia el o asemenea decizie, în mijlocul pieţii, pe un cal negru ridicat măreţ pe picioarele dinapoi, pe un cal magnific (de chiar Rosinanta necheză plăcut impresionată) se înălţă, ca un sumbru curcubeu, un cavaler în mantie neagră şi cu o mască neagră peste ochi, care, din cîteva mişcări cu o sabie inten